wrapper

Editoriale

D.M.H. (direcția mișcării hârtiilor) e cea mai înfloritoare activitate contemporană, ca amplificare nebănuită acum câțiva ani, când mai toți ne plângeam de hârțogăria necesară unor intreprinderi. Și avem și calculatorul care trebuie să înregistreze cam totul, dar tot purtăm un braț de hârtii: acte de proprietate, adeverințe, vize, adrese, aprobări, certificate.
          Să detaliem:
          Mai toți cetățenii Moldovei au trecut pe la APIA, instituția românească autorizată și plătită „să vândă” secretele pământului național; cum s-ar putea ușor constata fiecare colț sau suprafață mai mare productivă, e înregistrată și raportată undeva acolo, la Bruxelles. Asta pentru că noul stat european (ce se clădește cu migală și știință) trebuie să știe, la centimetru, ce resurse agricole are, câte vaci, câte găini, câte albine etc., etc.
          E o preluare metodico-științifică a unui teritoriu până mai ieri național, deja încălecat, subordonat, exploatat de marii Europei, fără să tragă vreun foc de armă. Ba, ce mult ne milogim să ne primească, să fie stăpâni, să ne mai dea vreun firfiric, să ne ajute să facem vreo investiție mai ca lumea care... să le servească tot lor. E vreunul dintre noi să creadă că aceștia-s cuprinși cumva de milă și ne dau ceva de pomană?
Read more ...
Constatare: se întâmplă astăzi că nivelul de cultură, respectiv nivelul de folosire a limbii române, scade considerabil (atacul la limba română e substanțial, energic și de neînlăturat) și că mulțimi de oameni caută izbăvire în gogoși de tipul Arsenie Boca (adică și putința de a se împăca cu Dumnezeu și ceva zile mai sănătoase). Mai este o recunoaștere a hoției ca stare firească, respectiv ca o latură a concurenței pentru realizarea în viață (asta e pe toată scara socială, necunoscută și neblamată. Nici în cârcotelile de pe la colțuri nu mai există onoare, cinste, corectitudine, cuvânt. Cuvântul de ordine e „fură și fugi!”).
          Scăderea nivelului general de cultură are un efect paradoxal: generația veche tot scrie și tot publică, tineretul nu se prea vede. În comparație cu creatorii vârstnici care asaltează redacțiile, tineretul e NESEMNIFICATIV.
Read more ...
De 4 decenii mă ocup și cu apicultura, deci nu sunt vreun necunoscător. Subiectul merită atenție pentru că albinăritul românesc are acum, după salcâm, momentul său de eficiență. După aceea e jale!
          Să detaliem:
          - Uniunea Europeană a alocat niște bani pentru apicultură în România, văzând ce s-a întâmplat în vestul chimizat, eficientizat, civilizat, alterat; albina fiind și un simbol al sănătății și purității. Chimicalele încă n-au distrus-o!! Așa că mulți români s-au repezit la fonduri uitând că, după salcâm, nu mai au alt cules natural. Cu „zahărul să trăiască”, nu prea iese miere adevărată!
          - De secole apicultura a rămas simbolul preocupării oamenilor bogați. Dacă mă uit la zecile de mii de stupi, la sutele de intreprinzători, cu tot felul de utilaje, cu motostivuitoare și camioane grele, gata să capteze nectarul din salcâmăriile patriei, chiar e impresionant. E muncă și speranță... La Dragomirești - Vaslui erau cam 20.000 de stupi.
          Rezultatele acestui an sunt mediocre. Exceptându-i pe cei care mint de-ngheață apele, hrănind artificial familiile de albine, cultivatorii normali, au obținut cam 1/2 din ce a fost anul trecut. Deci, nu-și scot cheltuielile. Rămâne teiul cu hachițele lui, că floarea soarelui e cu mare cântec! Transmutată genetic și boli încorporate!
          Mărturisire:
Read more ...
Drumurile noastre duc prin aproape 300 de primării din cele 4 județe ale Moldovei, Vaslui - Iași - Bacău - Galați și ne permit să observăm ce se întâmplă cu agricultura zonei, sursa noastră de hrană, ocupația care ne menține.
          În Moldova e secetă. Încă nu e jalea cea mare, dar e din ce în ce mai rău și mai greu. Grâul care părea a scăpa în câștigător ca și alte păioase, se huchește, adică bobul rămâne mic și cam sec.
          Porumbul răsărit frumos în primăvară, și-a plecat frunzele în raport cu starea de vegetație în care se află. Floarea soarelui este încă vioaie, pășunile sunt aproape galbene în loc de verzi, iar pământul are crăpături de câte un lat de palmă (unde-și pot rupe animalele picioarele). Culesul la salcâm s-a încheiat repede pentru albine, iar la tei încă nu e nici pentru întreținere.
          Cu vitele e cea mai mare problemă: s-au ieftinit (o vacă și vițel, 1.500 lei) și se prefigurează o criză a nutrețului. Asta chiar ar fi sărăcie dacă fondul animalier ar fi decimat, dat fiind că din „averea” țăranilor nu lipsește casa, vaca sau calul, cele câteva găini. Grav e că a scăzut optimismul și încrederea în reușită a omului.
          Efectele în lanț duc la încetinirea oricăror alte activități, de orice alt tip, mai ales că și elevii sunt în vacanță.
          Temperaturile de peste 30 de grade sunt demolatoare. Lipsa de inițiativă a prea multor oameni e mult prea dăunătoare.
          Am schițat o realitate dintr-o provincie unde a-5-a parte a țării se simte părăsită de Dumnezeu și de autorități.
          SOLUȚII?
Read more ...