wrapper

Prof. dr. Gheorghe Buzatu scria, spunea, convingea că cel mai mare patriot al momentului „insurecției armate” a fost mareșalul Ion Antonescu. Un fost ministru al său, din Țepu de loc, Ion Mândru, reproducea afirmația mareșalului că nimeni „să nu creadă că a închinat Țara Românească lui Hitler, dar a avut de ales dacă acela lua totul ca un cotropitor sau tocmai salva țara și averea ei, oferindu-i cât mai puțin.”
          Asta e spus-o în Consiliul de miniștri, după care a afirmat că poate lua oricine inițiativa de a schimba poziția României. El știa de demersurile de la Cairo.
          Tocmai un iubitor și apărător al României mari a fost împușcat de români din ordin rusesc (după prizonierat în Uniunea Sovietică).
          Regele Mihai I a acționat exact când avea succesul asigurat și mareșalul știa că va fi arestat, când s-a dus la Palat.
          Până de curând, știam că marea insurecție armată de la 23 august 1944, ar fi fost înfăptuită de Partidul Comunist (cam vreo 1.000 de persoane în toată țara), aspect posibil numai cu participare sovietică; și mai de curând, că partidele istorice și-au exercitat rolul, iar în ultima perioadă, că regele ar fi declanșat (și condus!) actul istoric. Mai e foarte puțin și în locul Partidului Comunist va fi regele Mihai, care să fi declanșat insurecția împotriva sa (!!!)
          Până la urmă, la un sfert de secol de la Revoluție, tot în ceață istorică ne aflăm și tot cioșmolim acte și fapte ipotetice „pe spinarea” asasinatelor timpului și a miilor de morți pe câmpurile de luptă, în deportări, în pogromuri și atacuri mișelești. Neamului întreg îi sunt ascunse numeroase fapte patriotice și acțiunile directe pentru scurtarea războiului.
          Mai marii lumii însă, fac istoria lor luminoasă întunecând până și cioburile noastre de adevăr. Totuși, să ne bucurăm: viitorul va fi și mai întunecat.
          Bubuitul tunurilor, înfiorătorul zbor al bombardierelor, strigătul morții urmând imediat după întoarcerea armelor, ar fi de fapt, rezistența eroică și glorioasă pentru care eroii români n-ar trebui uitați. Interludiul de la 1989 face parte dintre valurile istoriei cu efectul negativ de astăzi !
          Ne întrebăm dacă 23 august 1944 a însemnat o pagină neagră în istoria României ?
          Știu ce a urmat, am trăit vremurile, am avut contribuția generației noastre la construirea socialismului. Așa erau vremurile și noi am fost îngenunchiați de val.
          Ce putem face azi ?
*
          Un împătimit primar „face” la Prisăcani - Iași, un festival de 3 zile (!) cu câteva sute de invitați, programe educative, sportive, folclorice și întâlniri de suflet. Constantin Chirilă, doctor inginer agronom, dar mai ales primarul de azi al comunei, se dovedește, de departe, cel mai bun primar din județul Iași.
          De 21 - 23 august 2015, pe malul Prutului, nu s-au auzit bubuituri de tunuri, șuier de bombe sau vaiete de răniți (deși, au fost momente de reamintire), ci formații de dansuri, de cântăreți, de sportivi, de bunăvoie, de viață, după cum erau în derulare manifestările propuse.
          Ce-a realizat acest primar înzestrat cu harul de a face, poartă amprenta unicității, și mai ales că odinioară era o comună cu foarte slabe resurse proprii.
          De la șrapnele, la pași de dans, de la urlete la cântece, de la moarte, la viață, au trecut peste 7 decenii.
          Generația asta care vrea să zboare, n-ar trebui să uite zbuciumul de atunci, chiar dacă e cu 3 generații mai înainte: A fost moment de mare cumpănă.
          Pentru că avem nevoie de istorie, de eroi, de modele, de noi înșine !
          Un erou pedepsit al acelui timp a fost mareșalul Ion Antonescu, mulți eroi ai timpului nostru sunt de aminti doar dacă reușesc acțiuni ca dr. ing. Constantin Chirilă dintr-o prisacă istorică - Prisăcani de Iași. Sau Gheorghe Gurzun, la Ciortești, sau Ion Dorobanțu la Bogdănești.
          Și noi am defilat, iarăși, acolo, de 23 august 2015.