wrapper

Mi-am sunat un prieten să-i comunic ceva. El n-a vorbit cu mine dar i-a rămas telefonul deschis. Fiind cu alți 4 - 5, am auzit și laude și contestații. Mi-am dat seama de o realitate a vieții noastre: hula aproapelui.
          Prietenul meu Val Andreescu și-a lansat de ziua lui, de Buna Vestire, cel de-al treilea roman al său. Invitați, atmosferă, lume, mai puțin presă !
          Că flăcăii ăștia, presari, nu se înghesuie să-și mobileze mintea cu ceva cultură, e cunoscut. De bună voie nu vin, de șefi nu-s (prea) trimiși pentru că nu iese vreun ban și uneori nici o masă. De aceea sectorul cultură de prin publicații lipsește îndeobște. Mai spun că Val e ca o matcă fără ac, adică blând și foarte de treabă! Totuși, dintre prezenți au existat oameni care s-au exprimat mai altfel, critic sau... neașteptat. Am gândit simplu: are și el detractori de serviciu.
          În anii de când fac presă și scriu cărți, s-a confirmat adesea bârfa colegilor, cu totul nedispuși să accepte că vecinul e mai talentat.
          Invenția aspectelor negative face parte din a doua natură a oamenilor și se explică prin neputința lor de a face un ceva valoros scăzându-le valoarea celor în discuție, să se simtă... mai grozavi, egali sau superiori.
          Există un demon al criticii în fiecare scriitor, generat de reacția creatoare. Nu cred că poate fi condamnat cel cu altă părere, alte visuri, altă perspectivă! Dar de ce cu ură sau dușmănie extremă? Am întâlnit la ,,Păstorel” Iași oameni de cea mai bună calitate și-mi place domnul Batog Bujeniță cum aduce valori la Biblioteca Județeană ,,Gh. Asachi” Iași în ședințele lunare. Oamenii vin cu plăcere și liber-creatori. Pe revers: izolarea poate fi productivă? Cât să ții cont de gura lumii? Cum să faci ca aprecierile negative să nu te înnăbușe?
          Ar fi un fel de teorie simplă: personalitățile îi înfruntă pe ceilalți, deci... la luptă. Argumentul că dacă ăla poate, eu de ce să nu pot, e un îndemn    permanent.
          Din ce cred, știu și aplic, HULA adică un comentariu negativ, răuvoitor și nedrept există ca necesitate socială. A FACE înseamnă să realizezi cât poți de bine acel ceva (o carte, un obiect, o afacere, un gest memorabil) încât să nu intri în defensivă... ci dimpotrivă! ,,De huliți mă fac că n-aud”. HULA e un motor social, alături de dragoste și dorința de mărire. ,,A lumii întregul sâmbur/ Dorința-i și mărirea” (M. Eminescu). Și negarea, hula, ura mobilizează lumea.
*
          La sărbătoarea unică de la Vetrișoaia, după ce am vorbit și eu, am auzit imediat comentariile: ,,ce-a tot făcut ăsta, de se dă mare” și al doilea ,,om ca Marin se naște greu și foarte rar în județul Vaslui”. Gazda, poetul Ioan Mâcnea, m-a strâns în brațe. Ce-a realizat Ioan Mâcnea la Vetrișoaia, e absolut unic în România.
*
          A apărut o scriitură a unui fost ziarist, fizic topit de băutură, plin de ură și frustrare. Demnitatea vândută a unei curviștine ar fi posibilitate de explorare a societății contemporane vasluiene. Psihopatul în cauză pute de venin și-și revarsă prea plinul sugerând că personalitățile importante ale sfertului de secol trecut ar avea cele mai grave defecte. Zmângălind vreo 180 de pagini, dintre care doar scrisorile de dragoste sunt partea cea mai valoroasă (cine i-o fi plătit editura?) scriitorașul cel viteaz oferă un lung prilej de vorbe și de ipoteze dar mai ales posibilitatea de a fi acționat în judecată !
          Prefațatorul crede că e patriot. Nici vorbă !
          Regret că printre vasluieni se află asemenea detracați !
          Voi reveni !