wrapper

De câteva săptămâni bune semnalăm presei și lumii științifice un caz de plagiat și abuz în serviciu strigător la cer: Nicolae Ionescu e un plagiator modern, luând informații și pagini întregi din lucrările consacrate istoriei învățământului local și mai ales, împreună cu trei femei, însușindu-și ca autor contribuțiile/ informările directorilor de școli cu pretenția de istorie a învățământului din localitățile lor.
          Intenția bună de a oferi o „carte de istorie locală” (peste 600 de pagini) se transformă într-un ABUZ în serviciu atât a lui Nae Ionescu, doctor în istorie, cât și al coautoarelor beneficiare ale „scrierilor” unor directori de școli (ca pretenții de cercetare științifică).
          Prietenii lui Nae - Nicolae, au sărit cu mic și mai ales mare tamtam să laude plastografia unui    profesor care se menține ca inspector, cochetând ca tot românul, cu toate partidele, grupările, personalitățile politice locale.
          Să stabilim: inspectorul Nicolae Ionescu are probleme când vorbește (bâlbâiala sa nativă), când se prezintă public în fața unui auditoriu care nu-i este obligat și mari probleme când... scrie și tipărește.
          Îmi exprim dezacordul atât față de Laurențiu Chiriac (doctor în istorie, mare partizan aici, dar și clar neinformat), Dumitru Apostolache (care practic, nu are ce spune, dar laudă o asemenea lucrare) și al celor care-l ereditează pe inspectorul mărunțel și gângăvit cu mari calități sau chiar... geniu.
          Iată de ce s-au înșelat, pe scurt:
          - Volumul e o compilație bazată pe furtul din lucrări anterioare, una din 1980, care deschide seria (autori Dumitru V. Marin și Iulia Marin), alte încercări de Istorie locală sau a Învățământului, inclusiv Monografia „M. Kogălniceanu”. În ziarul Meridianul am dat mai multe exemple iar aici vă recomand pagina 28 (din opera ,,maestrului”).
          - I.S.J. a cerut directorilor de școli prezentarea monografică a instituțiilor pe care le conduc. Dar mai toți nu s-au priceput cum să facă și au preluat la întâmplare ce le-a căzut la îndemână. Așa se face că un număr de personalități, chiar mari personalități ca Avram D. Tudosie, Constantin Clisu, Dumitru V. Marin și alții, nici nu sunt pomeniți pentru contribuțiile lor la istoria și autoritatea acestor unități de învățământ, unele cu autoritate națională.
          - Valorificarea adreselor/ informațiilor/ răspunsurilor de la școli și licee chiar coroborate cu informații furate din lucrări mai vechi (dar ale altora), tot abuz în serviciu se cheamă. Încurajarea șefei I.S.J., Gabriela Plăcintă, o beneficiară directă a ,,OPEREI” coordonate de Nae, inclusiv cu procurarea fondurilor pentru tipar - e absolut evidentă.
          - Omiterea unor oameni - opere - contribuții, tot porcărie „a la Ionescu” se cheamă. Cum să nu ții cont de opera unor oameni DE CATEDRĂ, din ultimii 25 de ani? Obiectivitate? Ați citit bine, individul nu ține cont de activitatea de excepție dintr-un răstimp de 25 (douăzecișicinci) de ani!, răstimp în care el a scris doar câteva articolașe și a scos copy-paste - de care vorbim !
          Ionescu are un curaj nebun și se crede în junglă, pe teren necontrolat și unde el mai are  nebuloasă politică. Sincer, regret că Gabi Plăcintă s-a lăsat păcălită de acest impostor penal! Celelalte două „coautoare” n-au nici vreo treabă cu munca științifică.
          Drept care, semnalăm celor interesați cazul și așteptăm trecerea vacanței pentru a afla soluția la dosarul penal.
          Oricare ar fi aceasta, Năică Ionescu e un adevărat plastograf de modă nouă, care, vorba lui Nicolae Filimon, a învățat să fure cloșca de pe ouă. Pardon, își fură colegii și pe cei de la care ar putea învăța muncă de cercetare.
          Deocamdată are multe pagini tipărite. Poate să mai scoată și alte cărți, dar tot plagiator rămâne.
          Este greu să vă păziți de astfel de figură ?