wrapper

Editoriale

A lucrat, până acum câteva zile, la unitatea pe care o conduc, un tânăr care părea că vrea să-mi sărute mâinile pentru perspectiva de viață pe care i-am deschis-o. Avea salariu (cu tot cu dări) în jur de 2.000 lei, mașină la scară, mâncare gătită la ușă, program pe care și-l alegea. Mi s-a părut sufletist și de oarecare perspectivă, deși n-avea decât 10 clase. Câtva timp a fost tare muncitor. Nu l-am pus niciodată la nimic fără să-l întreb dacă vrea să facă.
          A zis că pleacă în Spania... și a vărsat veninul tot la o fițuică a gândacilor de bălegar fără să pomenească ceva despre ce a furat: telefon, chei, bani, produse. Aspectul n-are nimic a face decât cu destinul său. L-a tras ața la borfași, când avea absolut tot ce-i trebuia aici, pentru că toți ceilalți l-au primit cu bunăvoință, mai puțin, Emil Lupu, care a zis că „ăsta e un borfaș de duzină, și nici nu-l primesc la radio”.
Read more ...
Una dintre marile satisfacții ale noastre e că ne caută lumea, deci suntem necesari. Altă mare - mare satisfacție este că în fața tuturor stăm cu pieptul și cu inima deschisă, pozitiviști fiind. Cea mai importantă e prețuirea unor prieteni (reciprocă). Cei aproximativ 28 de primari ne sunt în sprijinul afirmației.
          Constantin Chirilă - Prisăcani
          Rar îmi este dat să scriu cu atâta afecțiune și prețuire ca pentru primarul de Prisăcani, dr. ing. Constantin Chirilă. Ne-am apropiat instantaneu cu sufletul ca foști sportivi de performanță (el - rugbyst, eu - luptător de libere) ca oameni de acțiune și ca iubitori ai românismului în primul rând. Costică rămâne un român adevărat (în frontul pentru Limba română) chiar dacă are prieteni în Belgia, Franța, Ucraina, Moldova și alte părți ale lumii.
          Prisăcăneanul nostru a activat ca agronom, conducător de întreprinderi și a câștigat Primăria comunei, dedicându-se unei comunități pentru care aduce bani (mulți) prin proiecte și pe care o face cunoscută peste hotare (inclusiv cu echipa de rugby a comunei) și mai ales în țară.
          Mânuiește excelent un colectiv model. E tare mărinimos la necazul cuiva. Viceprimarul a avut un mare necaz iar el îl ajută cât poate. E un prieten (inclusiv politician) de mare nădejde. Încântat că-i pot fi prieten, îi doresc de Sf. „Constantin și Elena”, să fie sănătos și, poate, fericit, să nu-și schimbe caracterul chiar dacă trăim vremuri tare strâmbe.
          Omului Constantin Chirilă, omagiul și toată prietenia mea.
          Constantin Hîra - Heleșteni
Read more ...
Secetă mare pentru Moldova. O bură de ploaie în 3 luni n-a însemnat mare lucru pentru semănături, așa că boabele de porumb, floarea soarelui, lucerna sau soia sunt într-o celulă de pământ uscat, fără șanse de a porni către roada anului. Pe unde au mai răsărit; neuniforme și fără vlagă. Fără irigații e cam fără suflet!
          Constatare foarte tristă: cine pune porumb în pământ, știa de la bun început că acesta n-are preț și nădăjduiește doar că va putea face ceva cu el. Dar nu se vinde nici ovăzul, cartoful, floarea soarelui, grâul. Totul e într-o stare de cumplită descurajare și în cele mai multe cazuri, de disperare pentru că e jale cu valorificarea, e mare jale cu finanțarea și e cumplită zbaterea și cheltuiala care la cea dintâi estimare, nu va fi returnată vreodată.
          Dilemă grea: să pun e rău, să nu pun e și mai rău, că n-am de mâncare !
          Agricultorii moldoveni, mari și mici sunt în cofă, în plop sau în gaură, adică se zvârcolesc să găsească soluții...
          Aflu astăzi că e un atac masiv de rățișoară la porumb, soia și altele.
Read more ...
După preocupările legate de revista internaționalizată M.C.R. și de lansarea acesteia la Liceul „Mihai Eminescu” Bârlad, câteva zile m-am refugiat forțat în viața de la țară, din județul Vaslui și nu numai.
          Primăvara cu valurile de căldură, flori și treburi, cheamă la inițiativă, cheltuieli și ... muncă ! Drept care unii nu-și mai văd capul de treburi.
          Cel mai greu este acum pentru micii întreprinzători. Puturoșii mai muncitori își dau seama că pot negocia salariile și forța lor de muncă, drept care aplică o metodă de pe vremea lui Dinu Păturică: fără nici un semnal părăsesc locul de muncă după ce, cer bani în avans sub diverse motive, fură ce le cade sub mână și ... pe întuneric găsesc drumul, adică pleacă noaptea, să nu se întâlnească cu prea multă lume !
Read more ...