wrapper

Editoriale

Până de curând, știam că marea insurecție armată de la 23 august 1944, ar fi fost înfăptuită de Partidul Comunist (cam vreo 1.000 de persoane în toată țara), aspect posibil numai cu participare sovietică; și mai de curând, că partidele istorice și-au exercitat rolul, iar în ultima perioadă, că regele ar fi declanșat (și condus!) actul istoric. Mai e foarte puțin și în locul Partidului Comunist va fi regele Mihai, care să fi declanșat insurecția împotriva sa (!!!)
          Până la urmă, la un sfert de secol de la Revoluție, tot în ceață istorică ne aflăm și tot cioșmolim acte și fapte ipotetice „pe spinarea” asasinatelor timpului și a miilor de morți pe câmpurile de luptă, în deportări, în pogromuri și atacuri mișelești. Neamului întreg îi sunt ascunse numeroase fapte patriotice și acțiunile directe pentru scurtarea războiului.
          Mai marii lumii fac istoria lor luminoasă întunecând până și cioburile noastre de adevăr. Totuși, să ne bucurăm: viitorul va fi și mai întunecat.
Read more ...
Praznicul Sântămăriei închide vara, dintotdeauna, deși se consideră că Schimbarea la Față (6 august) este „granița” dintre vară și toamnă. Căldurile mari din iulie, august au șters vreun fel de despărțire a celor două anotimpuri; mai mult, seceta prelungită și aspră din ultimele 3 luni a tocit orice fel de încredere a românilor într-un an agricol bun ori satisfăcător. Ca bilanț provizoriu, la grâie recoltă pe jumătate, la alte cereale și mai rău, porumbul e în gravă suferință. Apicultura rămâne doar cu producția slabă de la salcâm, pentru că doar puțini au nimerit lanuri melifere la floarea soarelui (că la tei... nimic). Flora spontană a lipsit din cauza secetei. Creșterea prețului la miere e absolut justificată !
          Cum s-ar zice, am dat-o în bară cu agricultura și cu creșterea animalelor.
          Totuși, prin osârdia câtorva primari care au organizat Ziua comunei lor, am avut parte și de ceva satisfacții. E drept, n-am putut participa la prea multe (și tare aș fi vrut la Tătăruși, Gropnița, }igănași etc. din județul Iași) și la restul comunelor din județul Vaslui, unde am auzit expresii de primar: n-am bani, nu fac, mai ales că-s numai babe și moșnegi !
Read more ...
Mi-am sunat un prieten să-i comunic ceva. El n-a vorbit cu mine dar i-a rămas telefonul deschis. Fiind cu alți 4 - 5, am auzit și laude și contestații. Mi-am dat seama de o realitate a vieții noastre: hula aproapelui.
          Prietenul meu Val Andreescu și-a lansat de ziua lui, de Buna Vestire, cel de-al treilea roman al său. Invitați, atmosferă, lume, mai puțin presă !
          Că flăcăii ăștia, presari, nu se înghesuie să-și mobileze mintea cu ceva cultură, e cunoscut. De bună voie nu vin, de șefi nu-s (prea) trimiși pentru că nu iese vreun ban și uneori nici o masă. De aceea sectorul cultură de prin publicații lipsește îndeobște. Mai spun că Val e ca o matcă fără ac, adică blând și foarte de treabă! Totuși, dintre prezenți au existat oameni care s-au exprimat mai altfel, critic sau... neașteptat. Am gândit simplu: are și el detractori de serviciu.
          În anii de când fac presă și scriu cărți, s-a confirmat adesea bârfa colegilor, cu totul nedispuși să accepte că vecinul e mai talentat.
          Invenția aspectelor negative face parte din a doua natură a oamenilor și se explică prin neputința lor de a face un ceva valoros scăzându-le valoarea celor în discuție, să se simtă... mai grozavi, egali sau superiori.
          Există un demon al criticii în fiecare scriitor, generat de reacția creatoare. Nu cred că poate fi condamnat cel cu altă părere, alte visuri, altă perspectivă! Dar de ce cu ură sau dușmănie extremă? Am întâlnit la ,,Păstorel” Iași oameni de cea mai bună calitate și-mi place domnul Batog Bujeniță cum aduce valori la Biblioteca Județeană ,,Gh. Asachi” Iași în ședințele lunare. Oamenii vin cu plăcere și liber-creatori. Pe revers: izolarea poate fi productivă? Cât să ții cont de gura lumii? Cum să faci ca aprecierile negative să nu te înnăbușe?
          Ar fi un fel de teorie simplă: personalitățile îi înfruntă pe ceilalți, deci... la luptă. Argumentul că dacă ăla poate, eu de ce să nu pot, e un îndemn    permanent.
Read more ...
De câteva săptămâni bune semnalăm presei și lumii științifice un caz de plagiat și abuz în serviciu strigător la cer: Nicolae Ionescu e un plagiator modern, luând informații și pagini întregi din lucrările consacrate istoriei învățământului local și mai ales, împreună cu trei femei, însușindu-și ca autor contribuțiile/ informările directorilor de școli cu pretenția de istorie a învățământului din localitățile lor.
          Intenția bună de a oferi o „carte de istorie locală” (peste 600 de pagini) se transformă într-un ABUZ în serviciu atât a lui Nae Ionescu, doctor în istorie, cât și al coautoarelor beneficiare ale „scrierilor” unor directori de școli (ca pretenții de cercetare științifică).
          Prietenii lui Nae - Nicolae, au sărit cu mic și mai ales mare tamtam să laude plastografia unui    profesor care se menține ca inspector, cochetând ca tot românul, cu toate partidele, grupările, personalitățile politice locale.
          Să stabilim: inspectorul Nicolae Ionescu are probleme când vorbește (bâlbâiala sa nativă), când se prezintă public în fața unui auditoriu care nu-i este obligat și mari probleme când... scrie și tipărește.
          Îmi exprim dezacordul atât față de Laurențiu Chiriac (doctor în istorie, mare partizan aici, dar și clar neinformat), Dumitru Apostolache (care practic, nu are ce spune, dar laudă o asemenea lucrare) și al celor care-l ereditează pe inspectorul mărunțel și gângăvit cu mari calități sau chiar... geniu.
          Iată de ce s-au înșelat, pe scurt:
Read more ...