wrapper

Editorialul de față îi este consacrat omului, domnului, creatorului și colegului Val Andreescu, gata să împlinească (mâine) niște ani (adăugând însă, data nașterii: 25 martie 1949) plini cu de toate, începând de la mari iubiri și încheind cu mari supărări: tot ce e omenesc!
          Cuvintele mele se vor pentru suflet: al lui, al meu, al dumneavoastră; deci, nici un fel de analiză, nici vreo privire sintetică. De ce? Se împlinesc destul de mulți ani de când ne cunoaștem și tot mulți de când lucrăm împreună, el fiind în ipostaza de redactor șef atât al   ziarului, cât și al revistei, principalul meu ajutor, reazem, oponent, sfătuitor. Aș zice că Val este bună parte din existența jurnalistică a acestui județ (și nu numai) pentru că opera sa de acest profil se vede la apariția fiecărui număr de ziar. Acuși ziarul împlinește 20, redactorul ca șef 10!!!
          Desigur, are și operă literară de cea mai ridicată valoare. Nu mă sfiesc a scrie că e unul dintre cei mai buni epigramiști ai României, este un poet mare și un romancier foarte mare. În articolul „Elite culturale vasluiene” din Meridianul Cultural Românesc l-am nominalizat ca epigramist și romancier. Nu din afecțiune, ci din recunoașterea unor merite după nopțile lui de nesomn și de creație.
          Și Dumnealui are pretenția că mă cunoaște îndeajuns, adică aceeași credință ca și a mea, că-l cunosc după 1/2 de căruță de sare consumată împreună.
          E un tip săritor și „neleneșu” (cum zicea cronicarul), de bază la treabă. Foarte priceput în fosta lui meserie și foarte orientat în actuala ocupație. E un ziarist al acestor vremuri, un mânuitor excelent de metafore printre jurnaliști.
          Loialitatea lui este îndestul probată încât viitorul să fie proiectat într-o conlucrare profitabilă. Suntem ambii avantajați de disputele din domeniul filozofiei, jurnalisticii, literaturii, istoriei, politicii pentru că, chiar dacă nu ne convingem de părerile celuilalt (cam rar), știm că putem să avem o opinie avizată în plus.
          Spunem adesea că e un tip deosebit pentru că   dincolo de preocupările mai mult sau mai puțin zilnice sau bănoase, își arată o bucată de suflet pe care se poate mereu construi. Val are o foarte mare calitate: trezește simpatie datorită propensiunii sale față de convorbitor (sau subiectul tratat). Dacă l-ai pune să înjure, nu știe; dacă-l lași să vorbească, o dă repede pe poezie, deci pe frumoasă comunicare.
          Defecte? Are!
          Dar de ce acum, la aniversare, să i le găsim, când trebuie să fim la fel de pozitivi cum e el în atâtea și atâtea ocazii vizibile atât în ziar, cât și în cărțile sale. Conștient că „inter arma silaent musae”, prietenul nostru e pe cât de împăciuitor, pe atât de constructiv. Are el o vorbă: „și, știu ce spun...” pe care o împrumut și eu: cuvintele, destul de puține, în raport cu câte i se cuvin, ar schița un portret al contemporanului, colegului, omului entuziast din cadrul Curentului Cultural Informațional Vasluian în care nu prea crede dar pe care-l susține cu mintea, voința, condeiul, fapta.
          N-aș zice că Val e „un erou al timpului nostru” (Lermontov) ci un creator al acestui moment istoric, al acestui timp care îngenunchează un popor, o limbă română, o aspirație națională în context global.
          Doar istoria pe care o desenează și stimulează el, prietenul nostru Val, și nu „istoria va decide” (!!) îi asigură o autoritate pe care o recunoaștem și care se va transmite, poate „urmașilor și urmașilor urmașilor noștri” din care o fărâmă, clar unică, este revista internațională Meridianul Cultural Românesc. De la Vaslui.