wrapper

În numele unor cititori, a unor mici intreprinzători, a unor amărâți de proprietari, a numeroși (foarte, chiar) ziariști și în numele întregii clase de mijloc, am înjurat și eu bine, un regim reprezentat de un președinte căruia, ca deputat de Vaslui, i-am luat primul interviu televizat. Traian Băsescu și-a adus aminte toată viața de asta.
          Am înjurat și blestemat atunci, pentru că se înăspriseră fiscalitatea, corupția, abuzurile și... viața noastră ! Observam și atunci că există un ciclu al vieții: când noi sub vremuri, când vremurile peste noi! Din păcate, prea rareori fericite.
          Anii din urmă ne-au adus deasupra nației pe Victor Ponta. Să nu credeți cumva că politica economică națională o face Klaus Iohannis !
          Ei... prim-ministrul ăsta se laudă că are bani la buget, acceptă salarii nesimțite la unități de stat, mărește uimitor beneficiile  parlamentarilor (deci, și ale lui), cheltuiește nesăbuit cu deplasările lui, ale camarilei, ale parlamentarilor (vedeți că pleacă la plimbare în Brazilia...). A apărut și o Ordonanță cu măririle de salarii (inegale față de parlamentari).
          Toate acestea înseamnă bani. Bani mulți și foarte mulți, dacă ne gândim și la furturile din averea statului. De unde ?
          Păi, cerealele se plătesc cu prețuri de nimic. Au crescut taxele și impozitele, s-au inventat dări noi (inclusiv impozitul pe ciubuc), s-au introdus majorările „necesare”. Munca funcționarilor și a angajaților la stat e plătită la un nivel ridicol.
          A scăzut puterea de cumpărare la un nivel greu de acceptat.
          Să ne mai întrebăm de traiul decent ?
          Observăm că exodul românesc este ne-stăvilit. Acum cu emigrația din Siria (ș.a.) va scădea nivelul câștigurilor în vestul cel lăudat.
          Deci și nădejdile se vor subția.
          Să recapitulăm: cheltuieli mari ale statului (explozie, chiar), impozit și taxe în „evoluție”, sărăcie mai accentuată, venituri mai mici și... viața fără medicamente! În curând borș cu știr ! Că tot zic ăștia că are specii bune de consumat; lăsăm troscotul ?
          Și atunci, cum putem noi gâfâi sub atâta povară socială, cum rezistăm ca oameni (care n-au timp de suflet în alergarea pentru trup). Mai putem striga cumva: Ponta și ai tăi, vă bateți joc de noi. Ne-ați sărăcit cu totul.
          Ne putem gândi și la cuvinte mai aspre...
          Fir-ar !